Ce sentiment plăcut să stau din nou în fața tastaturii, acasă, și să pregătesc acest articol pe blog, această Filă din Jurnal, un Jurnal de Mamă de-acum, o cronică a unei noi vieți, a mea, a lui Silviu, a fiului nostru Thomas-Jay! V-am povestit deja într-un VLOVE (pe care îl veți găsi și la finalul postării) motivele care au stat în spatele deciziei de a naște a Sanador, iar acum am zis să revin și cu impresiile la rece, după aproape o lună de la nașterea lui TJ.
Pe data de 10 august, în jurul orei 12, cu ochii în lacrimi mă despărțeam de Silviu în fața spitalului Sanador având un gol in stomac, gândindu-mă oare cum voi reuși să fac față acestei experiențe, poate pentru mine ‘the only one in a lifetime’.
Tot ce conta era să-mi țin copilul sănătos în brațe și aș fi fost în stare să ‘mut munții’ la propriu 🙂 pentru asta.
Întâmpinată fiind pe secția Maternității de fețele zambitoare și amabile ale moașelor și asistentelor, începusem să mă relaxez și chiar dacă emoțiile îmi făceau inima să bubuie în piept, prinsesem mai mult curaj și mă simțeam mai puternică, așa ca niciodată. De altfel, pe parcursul celor 9 luni mi-am tot făcut un ‘training ‘ mental pentru că îmi doream să am o naștere naturală, să pot simți cu fiecare contracție cum mă apropiam de acel moment magic al aducerii pe lume a fiului meu.
Dar Dumnezeu a avut un alt plan pentru mine și iată-mă cu cateva ore înaintea operației de cezariană, adunându-mi gândurile și puterile, acceptând acest nou ‘plan’.
M-am bucurat, aflând de la asistenta care îmi făcea o monitorizare a lui bebe, că începuseră contracțiile regulate și că practic bebe ar fi venit pe lume în cateva ore dacă s-ar fi întamplat natural.
După un facetime cu Silviu asigurându-l că totul este în regulă și după un moment de meditație și rugăciune, eram condusă către etajul 5 spre blocul operator. Nici nu știu cum zburase timpul. Acolo mă așteptau deja niște asistente super drăguțe care m-au preluat și mi-au explicat pas cu pas ce urma să mi se administreze.
La auzul vocilor familiare ale d-nului doctor Andreas Vythoulkas și d-nei doctor Alla Dinu m-am mai înviorat puțin iar după niște glumițe deja eram relaxată și le-am spus Let’s do this!
Trebuie să vă mărturisesc că, personal, cea mai maaaare frică îmi era de anastezia în coloană și iată-mă cocoțată pe patul de operație alături de d-nul doctor anestezist încercând să-l conving că de fapt nu tremur de frică ci de la aerul condiționat hahaha.
Urmându-i întocmai îndrumările nici bine nu mă dezemticisem că eram gata, tot procedeul era complet și eu care îmi imaginam durerile facerii că așa auzisem că simți atunci când te ‘înțeapă’ în coloana, stăteam cu ochii închiși așteptând, de nici nu-l auzisem pe doctor prima dată când îmi spusese să mă întind.
Pe tot parcursul operației gândul meu era la bebe și-mi doream să fie o naștere ușoară și liniștită și pentru el, iar doctorul Vythoulkas exact așa a condus această operație/naștere. Era o atmosferă de calm și bucurie – practic ca o ceremonie a aducerii unei vieți pe lume.
Momentul în care i-am auzit vocea plângand (mi-au lacrimat și acum ochii) a fost ca un răspuns divin al tuturor rugăciunilor mele.
Începusem să plâng și-i mulțumeam lui Dumnezeu în gând pentru această mare binecuvantare. Eram tare fericită – din câte auzisem, faptul că un bebeluș plânge imediat după ce este scos din burtică la cezariana este un semn de bine – dovadă că a și primit nota 10 din partea cadrelor medicale Sanador.
A urmat momentul în care l-am văzut pentru prima dată și Doamne… era perfect! Iar cand l-am pupat și i-am simțit obrăjiorul lipit de buzele mele, un val de endorfine mi-a invadat tot corpul și fix acel moment a fost cel mai frumos pe care l-am trăit vreodată.
La scurt timp, nici măcar la o oră după, l-am avut în brațe, în salon și deși tremuram puternic înainte să mi-l aducă (frisoanele absolut naturale pe care le are o mamă, involuntar, atunci când puiul îi este luat de lângă ea la naștere), m-am calmat imediat ce l-am simțit la piept.
Mi-am dorit să îl am lângă mine în noaptea aceea, chiar dacă nu am dormit prea mult (iar sfatul medicului era să mă odihnesc pentru a avea colostru), și foarte bine am făcut pentru că a doua zi dimineață am primit vestea despre bilirubina care era mult peste limita normală așa că a fost dus de urgență la lampă. Am fost efectiv dărâmată psihic, însă cuvintele doamnei doctor Cornelia Preda, șefa secției de neonatologie de la Sanador și încrederea că este pe cele mai bune mâini, ca să nu mai zic și de încurajările primite de la Silviu și de la Dr. Vythoulkas m-au liniștit pe moment.
Imaginea care m-a pus la pământ însă a fost aceea cu Thomas Jay stând la lampa cu UV și având o branulă în picior…
Ce s-a întâmplat de fapt?
Pe scurt, a fost vorba de o incompatibilitate între grupa mea de sânge și cea a lui Silviu care a creat niște anticorpi, aceștia urcând nivelul bilirubinei și creând acest icter mai pronunțat. Dacă nu știți detaliile, vă invit să urmăriți Episodul 5 din VLOVE-ul Aproape de tine pe care îl găsiți mai jos.
A contribuit la starea mea și faptul că nu l-am putut avea pe Silviu fizic lângă mine, că nu am putut primi vizitatori, dar… astea sunt timpurile și trebuie să ne adaptăm.
Vă mai amintiți când vă spuneam în episodul 4 că un criteriu important în alegerea maternității unde vei naște este secția de neonatologie?
Ei bine, iată că, deși nu îmi doream, am avut o intuiție bună în privința asta, iar doamna doctor Cornelia Preda a fost, așa cum am mai spus-o, ca un înger păzitor pentru Thomas Jay.
Fast-forward 10 zile și momentul mult așteptat în care am putut pleca acasă cu fiul nostru a venit ca o surpriză minunată, mai ales că pe 22 august era și ziua de naștere a lui Silviu. Așadar, am sărbătorit cu toții acasă cel mai frumos cadou pe care ni l-a oferit viața.
Cu ocazia aceasta aș vrea să mulțumesc personalului Sanador, de la moașe până la asistente și consilieri de alăptat (și bineînțeles, medicilor) pentru serviciile ireproșabile și pentru faptul că mi-au fost alături literalmente și la bine, și la greu.
Privind în urmă pot spune că sunt extrem de bucuroasă cu alegerea de a naște la maternitatea Sanador și dacă Dumnezeu are planuri mărețe cu noi… știm unde ne vom reîntoarce! ☺️
Mulțumiri vă transmit și vouă, pentru că ne-ați urmărit și pentru toate mesajele voastre frumoase!
Pe curând,
Felicitări Lili! Aveţi o familie frumoasă, care acum este completă.
Nu este nimic mai puternic pe lume decât dragostea unei mame pentru copilul ei. Sunt convinsă că asta simți și tu acum. E un sentiment care se va amplifica în fiecare zi. Felicitări pentru bebeluș!
Să fiţi sănătoşi cu toţii.
Hey Lili!!!! Feicitari pentru TJ ?❤️❤️ Sa fie sanatos si sa va aduca numai bucurii ??? . Am o intrebare dar te rog sa raspunzi sincer despre un subiect extrem de controversat si discutat in mediul online si in randul mamicilor : l-ai vaccinat pe micut ? Esti pro vaccinare ? ? Multumesc !
[…] Experiența nașterii la maternitatea Sanador […]