Pe când ne planificam vacanța de vară, am luat în calcul și varianta Maroc, mai mult în treacăt fie vorba între noi, pentru că ne doream foarte mult să ne “pierdem” prin bazarul din Marrakesh și să eplorăm frumusețea exotică a acestui loc, dar știam că e mult prea cald în lunile Iulie/August.
Nu am abandonat însă ideea și iată că la sfârșitul lunii Septembrie s-a ivit ocazia să mergem, într-un context favorabil pentru noi ca travelers, și anume de a descoperi Maroc-ul alături de localnici, dar mai ales pentru că aveam să petrecem timp alături de prieteni. Dar ce spun prieteni… alături de familie. Pe Mirela am cunoscut-o la Școala Vedetelor, și am avut din prima clipă senzația că ne știam de mult, parcă dintr-o altă viață. Prietenia noastră s-a consolidat în acei ani și chiar dacă viața ne-a îndepărtat fizic, ea căsătorindu-se în Maroc, legătura noastră sufletească a rămas la fel de puternică și vă puteți imagina bucuria pe care o resimțim ori de câte ori ne revedem.
Astfel, am răspuns fără să stăm pe gânduri invitației lor de a îi vizita pentru câteva zile în Maroc și totodată de a sărbători sfârșitul tratamentului de chimioterapie al Mirelei, o luptă din care ea a ieșit învingătoare. That’s my girl!
Așadar, am aterizat la Casablanca într-o după amiază însorită și pentru că nu aveam foarte mult timp de petrecut aici, am dat o fugă până la Moscheea lui Hassan al II-lea, un monument impresionant (cea mai înaltă moschee din Africa cu cel mai înalt minaret din lume – 210 m) la care au lucrat mai mult de zece mii de constructori între 1986 și 1993. O adevărată operă de artă.
Ulterior am luat masa alături de Elam, Mirela și fiicele lor la Restaurant du port de pêche, unde ne-am delectat cu fructe de mare proaspete și pește. Uitasem gustul real și atât de gustos al stridiilor și creveților de Atlantic – ultima oară când le-am încercat a fost la New York.
A fost reconfortant ca de această dată să începem vacanța cu două zile de relaxare completă la Mazagan Beach Resort, la doar o oră și jumătate de condus de Casablanca.
Ne-am reîmprospătat bronzul la imensa piscină din interiorul resortului, ne-am plimbat pe plaja pustie, ne-am răsfățat cu câte o ședință de masaj la SPA și… vedeți voi mai multe în video-urile de mai jos.
Următoarea oprire a fost Essaouira (care demult purta denumirea de Mogador), un oraș port de pe malul Atlanticului. Medina, sau orașul vechi, a fost mai puțin aglomerată decât cea din Marrakesh (desigur) și ne-a plăcut foarte mult să ne plimbăm pe străduțele înguste pline de comercianți locali. Și aici am mâncat un prânz extraordinar, un adevărat festin de seafood proaspăt, pentru care Mirela a negociat cu pescarii, iar noi am asistat fascinați la această scenă pitorească.
Cea mai mare parte a vacanței am petrecut-o însă în Marrakesh, și după cum veți vedea în a doua parte a VLove-ului nostru din Maroc, am avut parte de tot felul de întâmplări (spoiler alert: CU COBRE!!!).
Unele amuzante, altele mai puțin plăcute, însă exact acest gen de experiențe au făcut deliciul acestei călătorii.
Dintre punctele importante de atracție din Marrakesh, le-am vizitat pe următoarele:
Le Jardin Majorelle – edificiul creat în anii 1920 de către Jaques Majorelle (după al cărui nume a fost denumit albastrul folosit preponderent în decorarea vilei și a grădinii) a fost cumpărat în anul 1980 de celebrul designer Yves Saint Laurent și partenerul său Pierre Bergé.
Jemaa el-Fnaa – piață celebră în Medina, de care este lipit și Souk, bazarul din Marrakesh. Un loc de nedescris, cu vânzători ambulanți, îmblânzitori de cobre, cântăreți și dansatori. Imaginile vorbesc de la sine.
Hotelul Royal Mansour – unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume, la care au lucrat peste o mie cinci sute de artizani și care este deținut de către rege. Are o rețea de tuneluri de un kilometru, pentru ca oaspeții să nu fie deranjați de staff-ul care lucrează. Fiecare dintre cele 53 de riad-uri (căsuțe individuale pentru oaspeți) este dotat cu piscină și terasă proprie. Mindblowing!
Din punct de vedere gastronomic, am rămas cu un gust foarte bun după ce am încercat delicioasele preparate tradiționale precum homemade tagine, baghrir (clătite marocane cu miere) și msemmen.
Am fost impresionați și de restaurante și nightlife, care ni s-au părut cel puțin la nivelul Parisului și New York-ului. Din cele pe care le-am încercat noi, Le Palace și Ling Ling by Hakkasan – cu o terasă absolut superbă în incinta hotelului Mandarin Oriental – au fost cu adevărat o experiență culinară desăvârșită. Pentru cocktail-uri și spectacol, am încercat Buddha Bar și Epicurien, două localuri în care am dansat și ne-am simțit foarte bine.
Atât eu, cât și Silviu suntem atrași să descoperim locuri și culturi noi, să ne creem amintiri inedite și să ne aventurăm în necunoscut… sentimentul de libertate pe care îl ai conducând la apus pe o autostradă goală… și bineînțeles poveștile care rămân în urma experiențelor de acest gen, spre a fi spuse mai departe. Ce titlu mai bun ai putea să dai autobiografiei tale decât “A trăi pentru a-ți povesti viața?” (Mulțumim Gabriel Garcia Marquez).
Iar călătoria în Maroc a fost un capitol fascinant, care nu face decât să seteze foarte sus așteptările pentru următoarea destinație. Sperăm să vă fi transmis și vouă emoția și bucuria voiajului nostru.
So, what’s next?
Nu uitați să ne urmăriți pe Instagram și pe canalul de youtube, LS by Lili Sandu.
Gata, ai reuşit să mă faci să mă hotărăsc, pe următorul concediu “Maroc” scrie 🙂
Îmi doresc de foarte multă vreme să merg în Maroc, iar imaginile pe care le-ai postat şi toate detaliie date de tine m-au încântat peste măsură. Da, ai reuşit să transmiţi emoția și bucuria voiajului.
Mulţumesc. Te pup