Meditez deci Exist – cum am ajuns să trăiesc în prezent

În urmă cu ceva timp, un prieten drag mi-a dat trei cărți din seria , “Conversations with God”, de Neal Donald Walsch. În acea vreme, sufletește mă aflam într-o continuă căutare legat de tot ceea ce ținea de spiritualitate, deși eram destul de bine pusă în temă, sau cel puțin așa credeam.

Am început să citesc prima carte și am ajuns la acest pasaj care mi-a atras atenția:

“Love is the ultimate reality. It is the only. The all. The feeling of love is your experience of God. In highest Truth, love is all there is, all there was, and all there ever will be.”

“Iubirea este realitatea ultimă. Este singura. Sentimentul de iubire este experiența cu Dumnezeu. În cea mai înaltă treaptă a Adevărului, dragostea este totul, este tot ce este, tot ce a fost și tot ce va fi vreodată.”

“Acest lucru este absolut fals”, am gândit . “Cum ar putea fi așa? În jurul nostru vedem doar violență, foamete, invidie… Și tipul ăsta Walsch spune că totul e iubire?!”

În urmă cu 3 ani, mă aflam în Topanga Canyon, în Los Angeles – un loc unde obișnuiam să merg să meditez și să mă liniștesc.

În acea zi s-a întâmplat ceva cu totul special. Abia îmi terminasem sesiunea de meditație și stăteam pur și simplu, când am observat o pasăre mare care plana grațios în fața mea. Și privind-o în toată măreția ei, am simțit în piept un val de iubire și mi-a venit să plâng. În acel decor, în acel moment, am avut sentimentul că l-am simțit pe Dumnezeu.

topangacanyon

 

Începusem să meditez în urmă cu un an și atunci, exact în clipa aceea, mi s-a părut că înțeleg la un nivel profund cele mai multe adevăruri spirituale. Chiar dacă acea iubire copleșitoare și necondiționată pusese stăpânire pe mine, mintea mea, partea rațională, începuse să-mi saboteze acea simțire profundă: “Serios, plângi la o pasăre care zboară?!”

Mi-am șters repede lacrimile, m-am ridicat și am plecat acasă. Dar sentimentele de unitate și iubire necondiționată pe care le-am simțit pe acel munte au ramas cu mine pentru restul zilei.

Ce s-a întâmplat? De ce am simțit acea intensitate a iubirii în timp ce mă uitam la o pasăre? Și, mai important, aș putea rămâne în acea stare de beatitudine totală mereu?

 

Pentru a înțelege mai bine tainele meditației, mi-am îndreptat atenția către neuroștiință. Așadar, pentru a răspunde la prima întrebare, trebuie să înțelegem cum funcționează creierul. Și pentru asta, voi folosi un scenariu, pe care probabil cu toți l-am experimentat: o cafea cu un prieten bun într-un restaurant aglomerat. Sunteți așezați la masă, având o conversație plăcută, fiind complet concentrat la ceea ce vă spune. Sunteți orb la chelnerii care trec, la conversațiile zgomotoase care au loc în jurul vostru, la mirosurile care vin din bucatarie, la multimea de oameni din jur.

Creierul tău este bombardat cu informații senzoriale, dar cu toate acestea te simti confortabil conversând cu prietenul tau, ignorând stimulii din jur. Motivul pentru care puteți face acest lucru se datorează faptului că cel mai important organ din corpul nostru, creierul, nu este doar un procesor de informații, este, de asemenea, un filtru puternic.

Creierul anulează cea mai mare parte din informațiile pe care le primește de la lumea exterioară, astfel încât aceste informații nu ajung în constiința noastră. Acest lucru este extraordinar deoarece permite constiinței să se concentreze asupra gândirii nivelului superior. Am lua-o razna efectiv dacă am fi în imposibilitatea de a filtra majoritatea stimulilor senzoriali.

Aceste lucruri sună bine până acum, cu excepția faptului că aceeasi capacitate de filtrare care vă permite să vă concentrați pe prietenul vostru într-un restaurant aglomerat este, de asemenea, mecanismul care vă poate sustrage de la realitate. Atunci când ești complet scufundat în mintea ta, viața îți trece pur si simplu prin fața ochilor fără să simți sau să conștientizezi acest lucru, fără să fii prezent. Acest lucru mi se întampla și mie atât de des în trecut, și mi se mai întâmplă încă, însă acum, datorită meditației reușesc să îl controlez.

Atunci când mă plimbam și mă gândeam la ceva ce voiam să fac în viitor sau reamintindu-mi ceva din trecut…. eram total pierduta de tot ce se întampla în exterior și uitam să trăiesc în prezent.

Dar ce se întâmplă dacă toate aceasta capacitate de filtrare a creierului poate fi redusă? Prin meditație, putem începe eliminarea unor filtre. Și ce se întâmplă atunci când creierul se liniștește si oprește filtrarea atâtor informații?

Poate că începem să vedem realitatea un pic mai aproape de ceea ce este cu adevărat.

În momentul în care am văzut că deasupra mea zbura o pasăre, mintea mea era în liniște și pace, într-o meditație contemplativă.

Am simțit cum dragostea mă invada pentru că filtrele erau date la o parte și în acel moment experimentam exact ceea ce Neal Donald Walsch povestea în cartea lui, “Conversații cu Dumnezeu”.

Poți simți iubirea în orice moment, iar trucul pentru accesarea acestei iubiri este de a elimina strat cu strat filtrele pe care le avem cu toții.

Meditația este un mod minunat de a percepe realitatea iubirii, dar odată ce m-am ridicat și am plecat acasă în acea zi, sentimentul de dragoste a început să se diminueze lent. După ce mintea mea s-a întors “on-line”, filtrele păreau să reapară.

Deci, cum poate cineva să rămână în această realitate a dragostei nemărginite?

Pentru mine, răspunsul a fost simplu în teorie, dar o provocare în practică: încerc să trăiesc viața într-o meditație continuă. Iau pauze în timpul zilei pentru a conștientiza și respira dragoste.

Nu contează momentul când te decizi să fii prezent în realitate. Ideea este de a face acest lucru de multe ori pe parcursul zilei. Doar oprește-te și respiră. Observă-ți respirația și circulația aerului în și din plămâni. Ascultă sunetele din jurul tău. Privește și fii conștient de ceea ce vezi în jurul tău. În curând vei observa că nu vei mai “respira” dragoste… Ești dragoste, atât tu cât și ceea te înconjoară!

Live Sagely, Love Strongly, Look Sharply.

IMG_9854