Cuba, o revelație exotică, un loc de neuitat

From Cuba with love,

Totul era pregătit pentru o aventură pe care nu o voi uita niciodată. Nici măcar alarma de la ora 3:30 AM nu avea cum să îmi știrbească fericirea copilarească ce se putea citi pe fața mea, pentru că râdeam și săream în sus de bucurie zicând:

Mergem în Cubaaaa!

Odată ajunși în aeroport, JFK-ul părea parcă mai prietenos ca niciodată (plecam din New York). În scurt timp eram deja în avion cu prima oprire la Cancun. Știam dinainte că acolo ne vom putea procura vizele pentru intrarea în Cuba. Zis și făcut. După o limonadă și o porție de guacamole am făcut îmbarcarea și în scurt timp am aterizat în Havana.

Eram emoționată și abia așteptam să fac cunoștință cu această țară. Mă fascinau atât imaginile pe care le văzusem de acolo, cât și ideea de interdicție impusă Statelor Unite până în acest an. 

Imediat cum am ieșit din aeroport, Havana ne-a întâmpinat cu o ploaie torențială doar așa cât să ne spună Bienvenidos!, pentru că în scurt timp s-a și oprit.

Priveam pe geamul taxiului și eram minunată de ceea ce vedeam: clădiri vechi, unele mai banale, unele cu aspect de poveste, automobile din anii ’60 în toate culorile, străzi largi despărțite de palmieri, per total, un vibe retro, dar plin de viață.

Casa unde ne-am cazat se afla în Havana Vieja (Old Havana), pe o stradă îngustă, agitată, cu un bar din care se auzeau acorduri live de salsa aproape la orice oră.

Gazdele noastre (Leo și Milagros) erau un cuplu simpatic și foarte ospitalier cu care ne-am înțeles în engleza lor învățată după ureche și spaniola pe care ne-o mai aminteam noi din telenovele… A, și din serialul Narcos.

După o cină delicioasă pregătită de Milagros, am luat la pas străzile din centru, cu ideea de a ajunge la Bodeguita del Medio, un bar frecventat de Hemingway atunci când petrecea timp în Havana. Aviz amatorilor de Mojito.

Voi încerca în continuare să rezum acele zile unice petrecute în Cuba, pentru că altfel ar trebui să scriu un foileton. 🙂

Așadar:

Temperaturile ridicate nu ne-au oprit să cutreierăm orașul în lung și în lat și să vizităm locurile reprezentative: târgul vintage din fața hotelului Santa Isabel, Grand Teatro de la Havana, muzeul romului Havana Club, fabrica de trabucuri Partagás, Plaza Vieja și muuulte restaurante care mai de care mai renumite.

Într-una din zile am fost și la Playa Santa Maria, la o oră distanță de centrul Havanei, un loc foarte frumos și liniștit.

Alte două zile le-am petrecut în Viñales, la trei ore de condus de Havana. Acolo am vizitat peștera Cueva del Indio, am învățat cum se usucă tutunul și cum se rulează trabucurile, am avut ocazia să ne bucurăm de o priveliște ruptă parcă din picturile lui Gauguin.

Din Viñales am mers la plajă la Cayo Jutías, unde am fost fascinați de turcoazul apei și de nisipul alb. E locul unde mi-ar plăcea să naufragiez măcar o dată pe an. 🙂

Ne-am reîntors în Havana pentru sfârșitul de săptămână și pentru a sărbători ziua mea de naștere. Am luat prânzul la restaurantul La Guarida, renumit pentru locația inedită și pentru faptul că acolo s-a filmat un celebru film cubanez, Fresa y chocolate. Seara a fost una de-a dreptul spectaculoasă, cu muzică live și dans. Întâi la cabaretul Tropicana, frecventat pe vremuri de gangsterii americani și pe urmă la Casa de la Musica, unde am dansat pe ritmurile de salsa până târziu. Am ajuns acasă aproape de zorii zilei, după o plimbare romantică pe El Malecon, un bulevard lung, cu vedere la mare, fiind recunoscut ca un loc special de întâlnire pentru îndrăgostiți.

Din punct de vedere al calității bucătăriei, cel mai bun restaurant a fost Ivan Chef Justo, unde însuși Chef Ivan mi-a preparat o salată de caracatiță delicioasă (asta ca să mă laud și eu).

Alte localuri notabile: El Cocinero, cu un rooftop superb, San Cristobal Paladar, Cafe Oriente în Plaza San Francisco, Floridita “cuibul Daiquiri-ului” – un alt bar de-al lui Hemingway.

Desigur că ar mai fi fost multe lucruri de făcut și locuri de vizitat în Cuba, însă timpul s-a scurs pe nesimțite și a venit vremea să plecăm. Atunci când am ajuns la aeroport a început să plouă și, cu gândul la ploaia care ne-a întâmpinat și la toate momentele de neuitat petrecute aici, mi-am spus zâmbind:

Hasta la vista, Cuba!